scâncire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din scânci.

Pronunție

  • AFI: /skɨn'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
scâncire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scâncire scânciri
Articulat scâncirea scâncirile
Genitiv-Dativ scâncirii scâncirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a scânci și rezultatul ei.


Traduceri