scârțâitură

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Variante

Etimologie

Din a scârțâi + sufixul -tură.

Pronunție

  • AFI: /skɨr.ʦɨ.i'tu.rə/


Substantiv


Declinarea substantivului
scârțâitură
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ scârțâitură scârțâituri
Articulat scârțâitura scârțâiturile
Genitiv-Dativ scârțâiturii scârțâiturilor
Vocativ scârțâitură scârțâiturilor
  1. scârțâit.


Traduceri

Referințe