schimnici

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din schimnic.

Pronunție

  • AFI: /skim.ni'ʧi/


Verb


Conjugarea verbului
(se) schimnici
Infinitiv a (se) schimnici
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) schimnicesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) schimnicească
Participiu schimnicit
Conjugare IV
  1. (v.refl.) (rar) a se face schimnic.
  2. (v.intranz.) a duce o viață de schimnic, a trăi ca un schimnic.


Traduceri

Referințe