schimnicire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din schimnici.

Pronunție

  • AFI: /skim.ni'ʧi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
schimnicire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ schimnicire schimniciri
Articulat schimnicirea schimnicirile
Genitiv-Dativ schimnicirii schimnicirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a schimnici și rezultatul ei.


Traduceri