schingiuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din schingiui.

Pronunție

  • AFI: /skin.ʤju'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
schingiuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ schingiuire schingiuiri
Articulat schingiuirea schingiuirile
Genitiv-Dativ schingiuirii schingiuirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a schingiui și rezultatul ei.


Traduceri