schingiui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din schingi + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /skin.ʤuˈi/


Verb


Conjugarea verbului
schingiui
Infinitiv a schingiui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
schingiuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să schingiuiască
Participiu schingiuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a supune pe cineva la (mari) suferințe fizice; a chinui, a munci, a tortura; a maltrata.
  2. (v.tranz.) a deforma, a stâlci, a poci.
    A schingiui limba.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din schingiui.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru schingiui.

Referințe