sclipuire
română
Etimologie
Din sclipui.
Pronunție
- AFI: /skli.pu'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sclipuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sclipuire | sclipuiri |
| Articulat | sclipuirea | sclipuirile |
| Genitiv-Dativ | sclipuirii | sclipuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sclipui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri