sclipui
română
Etimologie
Etimologie necunoscută.
Pronunție
- AFI: /skli.pu'i/
Verb
| Conjugarea verbului sclipui | |
| Infinitiv | a sclipui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
sclipuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să sclipuiască |
| Participiu | sclipuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) (reg.) a strânge cu greu, puțin câte puțin (din cele necesare); a face rost, a agonisi, a procura.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online