scrântitură

română

Etimologie

Din a scrânti + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /skrɨn.ti'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului scrântitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrântitură	scrântituri
Articulat	scrântitura	scrântiturile
Genitiv-Dativ	scrântiturii	scrântiturilor
Vocativ	scrântitură	scrântiturilor

1. deplasare a unui os din articulația lui; luxație, scrânteală, entorsă.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online