scrânti

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Variante

Etimologie

Din slavă (veche) krentati („a suci, a întoarce”).

Pronunție

  • AFI: /skrɨnˈti/


Verb


Conjugarea verbului
scrânti
Infinitiv a scrânti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
scrântesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să scrântească
Participiu scrântit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a deplasa, a scoate din articulație, din poziția sa normală un os, o încheietură etc.; a luxa.
  2. (v.refl.) (despre membre, articulații etc.) a se deplasa de la locul normal.
  3. (v.refl.) (fig.) a-și pierde dreapta judecată; a se zăpăci, a înnebuni, a se țicni.

Cuvinte derivate

Expresii

  • (fam.) A o scrânti = a face o prostie, o gafă; a greși


Traduceri

Etimologie

Din scrânti.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru scrânti.

Anagrame

Referințe