scrumbiță

română

Etimologie

Din scrumbie + sufixul -iță.

Pronunție

• AFI: /skrum'bi.ʦə/

Substantiv

Declinarea substantivului scrumbiță
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	scrumbiță	scrumbițe
Articulat	scrumbița	scrumbițele
Genitiv-Dativ	scrumbiței	scrumbițelor
Vocativ	scrumbiță	scrumbițelor

1. varietate mică de scrumbie.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online