secătuiți

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din secătuit.

Pronunție

  • AFI: /se.kə.tuˈjiʦʲ/


Adjectiv

  1. forma de masculin plural pentru secătuit.

Etimologie

Din secătui.

Verb

  1. forma de persoana a II-a plural la prezent pentru secătui.
  2. forma de persoana a II-a plural la conjunctiv prezent pentru secătui.
  3. forma de persoana a II-a plural la imperativ pentru secătui.