seimen

română

Din turcă seğmen.

Declinarea substantivului seimen
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	seimen	seimeni
Articulat	seimenul	seimenii
Genitiv-Dativ	seimenului	seimenilor
Vocativ	seimenule	seimenilor

(în sec. xvii-xviii, în țara românească și în moldova) soldat din corpul de ostași mercenari pedeștri înarmați cu sânețe, a căror atribuție era paza curții domnești.