mercenar

română

Etimologie

Din franceză mercenaire < latină mercenarius.

Pronunție

• AFI: /mer.ʧe'nar/

Substantiv

Declinarea substantivului mercenar
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	mercenar	mercenari
Articulat	mercenarul	mercenarii
Genitiv-Dativ	mercenarului	mercenarilor
Vocativ	mercenarule	mercenarilor

1. persoană angajată cu leafă într-o armată (străină); (fig.) persoană care, pentru bani sau pentru unele avantaje materiale, face orice fel de servicii.

Traduceri

Traduceri

Adjectiv

Declinarea adjectivului mercenar
	Singular	Plural
Masculin	mercenar	mercenari
Feminin	mercenară	mercenare
Neutru	mercenar	mercenare

1. care aparține mercenarilor, privitor la mercenari; care se compune din mercenari.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online