semăna

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : semănă

română

Etimologie

Din latină seminare.

Pronunție

  • AFI: /se.məˈna/


Verb


Conjugarea verbului
semăna
Infinitiv a semăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
semăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să semene
Participiu semănat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a pune sau a arunca sămânța în pământul pregătit în prealabil, pentru a o faceîncolțească și să răsară; a însămânța.
  2. (v.tranz.) (înv.) a vârî în pământ, a îngropa.
  3. (v.tranz.) (pop.) a arunca boabe de grâu, bomboane, stafide etc. în direcția unei persoane de Anul nou sau la nuntă, însoțind gestul și de o urare.
  4. (v.tranz.) a pune din loc în loc; a presăra, a împrăștia, a risipi.
  5. (v.tranz.) (fig.) a răspândi, a propaga idei, cunoștințe, vrajbă etc.

Cuvinte derivate


Traduceri

Etimologie

Din latină similare.

Pronunție

  • AFI: /se.mə'na/


Verb


Conjugarea verbului
semăna
Infinitiv a semăna
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
semăn
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să semene
Participiu semănat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) a avea trăsături, calități, defecte comune cu altcineva sau cu altceva; a se asemui, a se asemăna.
  2. (v.intranz.) a părea, a arăta, a face impresia de...

Cuvinte derivate

Expresii

  • A semăna cu cineva (sau cuiva) bucățică ruptă (sau tăiată) ori a semăna ca două picături (de apă) = a semăna perfect cu cineva, a fi leit cu altul


Traduceri

Etimologie

Din semăna.

Verb

  1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru semăna.

Anagrame

Referințe