Sari la conținut

sfântuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din sfânt + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /sfɨn.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfântuleț
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfântuleț sfântuleți
Articulat sfântulețul sfântuleții
Genitiv-Dativ sfântulețului sfântuleților
Vocativ sfântulețule sfântuleților
  1. (pop.) sfințișor.


Traduceri

Referințe