sfințișor

română

Etimologie

Din sfânt + sufixul -ișor.

Pronunție

• AFI: /sfin.ʦi'ʃor/

Substantiv

Declinarea substantivului sfințișor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sfințișor	sfințișori
Articulat	sfințișorul	sfințișorii
Genitiv-Dativ	sfințișorului	sfințișorilor
Vocativ	sfințișorule	sfințișorilor

1. (ir.) diminutiv al lui sfânt.
2. (reg.; la pl.) mucenici.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online