sfârcuire
Etimologie
Din sfârcui.
Pronunție
- AFI: /sfɨr.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfârcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfârcuire | sfârcuiri |
| Articulat | sfârcuirea | sfârcuirile |
| Genitiv-Dativ | sfârcuirii | sfârcuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sfârcui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri