sfârcui

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfârc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /sfɨr.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
sfârcui
Infinitiv a sfârcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sfârcui
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sfârcuie
Participiu sfârcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (reg.) a plesni cu sfârcul biciului.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe