Sari la conținut

sfeșnicar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfeșnic + sufixul -ar.

Pronunție

  • AFI: /sfeʃ.ni'kar/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfeșnicar
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfeșnicar sfeșnicare
Articulat sfeșnicarul sfeșnicarele
Genitiv-Dativ sfeșnicarului sfeșnicarelor
Vocativ sfeșnicarule sfeșnicarelor
  1. măsuță, piedestal, suport pentru sfeșnice.


Traduceri

Referințe