Sari la conținut

sfințire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfinți.

Pronunție

  • AFI: /sfin'ʦi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfințire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfințire sfințiri
Articulat sfințirea sfințirile
Genitiv-Dativ sfințirii sfințirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfinți și rezultatul ei.


Traduceri

Traduceri
Adus de la „https://ro.wiktionary.org/w/index.php?title=sfințire&oldid=298444”