sfruntare

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din sfrunta.

Pronunție

  • AFI: /sfrun'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfruntare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfruntare sfruntări
Articulat sfruntarea sfruntările
Dativ-Genitiv sfruntării sfruntărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei.


Traduceri