sfruntare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din sfrunta.

Pronunție

  • AFI: /sfrun'ta.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
sfruntare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sfruntare sfruntări
Articulat sfruntarea sfruntările
Genitiv-Dativ sfruntării sfruntărilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei.


Traduceri