sfruntare
Etimologie
Din sfrunta.
Pronunție
- AFI: /sfrun'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului sfruntare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sfruntare | sfruntări |
| Articulat | sfruntarea | sfruntările |
| Genitiv-Dativ | sfruntării | sfruntărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a sfrunta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri