sfrunta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din italiană sfrontare.

Pronunție

  • AFI: /sfrun'ta/


Verb


Conjugarea verbului
sfrunta
Infinitiv a sfrunta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
sfruntez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să sfrunteze
Participiu sfruntat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (rar) a înfrunta (cu ostentație).

Sinonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe