sfrunta

română

Etimologie

Din italiană sfrontare.

Pronunție

• AFI: /sfrun'ta/

Verb

Conjugarea verbului sfrunta
Infinitiv	a sfrunta
Indicativ prezent pers. 1 sg.	sfruntez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să sfrunteze
Participiu	sfruntat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) (rar) a înfrunta (cu ostentație).

Sinonime

• brava, înfrunta, sfida

Cuvinte derivate

• sfruntare
• sfruntat
• sfrunterie

Traduceri

a înfrunta

bulgară: предизвиквам (български) (predizvikvam) engleză: defy (English) estoniană: trotsima (eesti) finlandeză: haastaa (suomi), uhmata (suomi) franceză: défier (français) germană: trotzen (Deutsch) greacă: αψηφώ (Ελληνικά) (apsifó) italiană: sfidare (italiano)

maghiară: dacol (magyar) neerlandeză: uitdagen (Nederlands), het hoofd bieden (Nederlands) poloneză: postępować wbrew (polski) portugheză: desafiar (português) rusă: вызывать (русский) (v'iz'ivat'), вызвать (русский) (v'izvat') spaniolă: desafiar (español) suedeză: trotsa (svenska) turcă: meydan okumak (Türkçe), karşı gelmek (Türkçe), karşı koymak (Türkçe)

Referințe

• DEX online