siège
Aspect
Vezi și : siege |
(français)
Etimologie
Din franceză veche siege, sege, seige, care provine din latină populară *sedicum, din sediculum < diminutiv al lui latină sēdem, sēdēs („scaun, sediu”). Alternativ, din franceză veche *siegier (confer assegier), care corespunde cu latină populară *assedicāre.
Pronunție
Substantiv
siège m., sièges pl.
- scaun
- Sièges de pierre, de marbre, de gazon.
- (anat.) fund
- Bain de siège.
- (spec.) tron
- (jur.) sediu
- (mil.) asediu
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
locuțiuni
Hiponime
hiponime
Etimologie
Din siéger.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent indicativ pentru siéger.
- forma de persoana a III-a singular la prezent indicativ pentru siéger.
- forma de persoana a I-a singular la subjonctiv prezent pentru siéger.
- forma de persoana a III-a singular la subjonctiv prezent pentru siéger.
- forma de persoana a II-a singular la imperativ prezent pentru siéger.