fund

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină fundus.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
fund
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ fund funduri
Articulat fundul fundurile
Genitiv-Dativ fundului fundurilor
Vocativ fundule fundurilor
  1. partea de jos a unui vas, formând baza lui; cantitate de materii, lichide etc. rămasă pe această parte a vasului.
  2. parte (mobilă) care formează baza unui butoi sau a altui recipient.
  3. taler de lemn pe care se răstoarnă mămăliga, se toacă zarzavaturile etc. cârpător.
  4. (fam.) șezut, dos.
  5. partea de jos, închisă, a unei cavități naturale; limita de jos.
  6. partea cea mai depărtată (considerată în linie orizontală) a unui loc.
  7. (cu determinări indicând o regiune) punct foarte depărtat de un centru politic sau cultural.
  8. partea dinapoi a unui vehicul.
  9. parte a unor obiecte confecționate care se opune deschizăturii.
  10. partea de deasupra a unui acoperământ de cap.

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii

  • A se da la fund = a se lăsa în adâncul apei, a se scufunda; a dispărea din viața publică, a se retrage; a se ascunde pentru a scăpa de urmărire
  • Fundul fundului = punct foarte îndepărtat; locul cel mai adânc; extremitate pe orizontală sau pe verticală


Traduceri

Referințe