silencieux
(français)
Etimologie
Din latină silentiōsus < din silentium („tăcere, silențiu”) + -ōsus.
Înrudit cu catalană silenciós, italiană silenzioso, occitană silenciós, portugheză silencioso, română silențios și spaniolă silencioso.
Pronunție
Adjectiv
| Declinarea adjectivului silencieux | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | silencieux | silencieux |
| Feminin | silencieuse | silencieuses |
Sinonime
- 1-2: calme, taciturne, taiseux, tranquille
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Locuțiuni
- gène silencieux
- installation silencieuse
- majorité silencieuse
- mutation silencieuse
- NaN silencieux
- processus silencieux
Substantiv
silencieux m., silencieux pl.
- (tehn.) silențiator, amortizor de sunet, amortizor de zgomot
- (mec.) (la mașini) tobă de eșapament
- (acu., audiov.) surdină
- (fam.) pârț tăcut
- Lâcher un silencieux.