surdină

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză sourdine.

Pronunție

  • AFI: /sur'di.nə/


Substantiv


Declinarea substantivului
surdină
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ surdină surdine
Articulat surdina surdinele
Genitiv-Dativ surdinei surdinelor
Vocativ surdină surdinelor
  1. dispozitiv din metal sau din lemn, în formă de gheară la instrumentele cu coarde, sau în formă de dop la instrumentele de suflat, folosit pentru atenuarea intensității sonorității unor instrumente muzicale.

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe