simoniac

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză simoniaque.

Pronunție

  • AFI: /si.mo.ni'ak/


Substantiv


Declinarea substantivului
simoniac
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ simoniac simoniaci
Articulat simoniacul simoniacii
Genitiv-Dativ simoniacului simoniacilor
Vocativ simoniacule simoniacilor
  1. persoană care se face vinovată de simonie.


Traduceri

Anagrame

Referințe