simoniac

română

Etimologie

Din franceză simoniaque.

Pronunție

• AFI: /si.mo.ni'ak/

Substantiv

Declinarea substantivului simoniac
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	simoniac	simoniaci
Articulat	simoniacul	simoniacii
Genitiv-Dativ	simoniacului	simoniacilor
Vocativ	simoniacule	simoniacilor

1. persoană care se face vinovată de simonie.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• comanșii

Referințe

• DEX '98 via DEX online