sinclinoriu

română

Etimologie

Din franceză synclinorium.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sinclinoriu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sinclinoriu	sinclinorii
Articulat	sinclinoriul	sinclinoriile
Genitiv-Dativ	sinclinoriului	sinclinoriilor
Vocativ	sinclinoriule	sinclinoriilor

1. (geol.) asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online