sinclinoriu
română
Etimologie
Din franceză synclinorium.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului sinclinoriu | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | sinclinoriu | sinclinorii |
| Articulat | sinclinoriul | sinclinoriile |
| Genitiv-Dativ | sinclinoriului | sinclinoriilor |
| Vocativ | sinclinoriule | sinclinoriilor |
- (geol.) asociație de cute în care cele din partea centrală sunt mai coborâte decât cele din părțile laterale.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online