sintagmă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză syntagme.

Pronunție

  • AFI: /sin'tag.mə/


Substantiv


Declinarea substantivului
sintagmă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ sintagmă sintagme
Articulat sintagma sintagmele
Genitiv-Dativ sintagmei sintagmelor
Vocativ ' '
  1. ansamblu liniar de elemente ale limbii, aparținând unor clase diferite, care, în actul vorbirii, se îmbină unul cu altul.
  2. unitate sintactică stabilă alcătuită din două sau mai multe cuvinte, între care există un raport de subordonare și care constituie o parte a unei propoziții sau a unei fraze.


Traduceri