smârcâi

română

Etimologie

Din slavă (veche) smrŭkati.

Pronunție

• AFI: /smɨr.kɨˈi/

Verb

Conjugarea verbului smârcâi
Infinitiv	a smârcâi
Indicativ prezent pers. 1 sg.	smârcâi
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să smârcâie
Participiu	smârcâit
Conjugare	IV

1. (v.intranz.) (reg.) a smiorcăi.

Cuvinte derivate

• smârcâială
• smârcâit

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• măscări
• sărăcim

Referințe

• DEX '98 via DEX online