socotire

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din socoti.

Pronunție

  • AFI: /so.ko'ti.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
socotire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ socotire socotiri
Articulat socotirea socotirile
Genitiv-Dativ socotirii socotirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a socoti și rezultatul ei.


Traduceri