socoti

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din ucraineană сокотyтy (sokotyty).

Pronunție

  • AFI: /so.ko'ti/


Verb


Conjugarea verbului
socoti
Infinitiv a socoti
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
socotesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să socotească
Participiu socotit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) a face socoteală; a calcula.
  2. (v.tranz.) a număra.
  3. (v.refl. recipr.) a ajunge la o înțelegere cu cineva asupra unei datorii, obligații etc.
  4. (v.refl. recipr.) (fig.) a lichida un diferend cu cineva, a trage la raspundere pe cineva; a se răfui.
  5. (v.tranz.) a avea ceva de gând; a plănui, a intenționa.
  6. (v.tranz. și refl.) a analiza ceva cumpănind toate eventualitățile; a (se) gândi.
  7. (v.tranz. și refl.) a-și închipui.
  8. (v.tranz.) a fi de părere, a găsi de cuviință.
  9. (v.tranz.) a lua în seamă; a aprecia, a prețui.
  10. (v.tranz. și refl.) a (se) considera, a (se) privi (ca...), a (se) crede.
  11. (v.tranz.) (rar) a pune ceva în socoteala cuiva; a atribui, a imputa.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe