soliton

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din franceză, engleză soliton.

Pronunție

  • AFI: /so.li'ton/


Substantiv


Declinarea substantivului
soliton
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ soliton invariabil
Articulat solitonul invariabil
Genitiv-Dativ solitonului invariabil
Vocativ solitonule invariabil
  1. (cib., med.) undă de conductibilitate nervoasă caracterizată prin propagarea fără deformări și cu viteză fixă.


Traduceri

Referințe