son
 Vezi și : so'n, son', -son, son-, Son, SON, són, søn, sơn, Sơn, sờn, sôn |
 |
Acest articol are nevoie de ajutorul dumneavoastră! Puteți contribui la dezvoltarea și îmbunătățirea lui apăsând butonul „modifică pagina” și rezolvând următoarele probleme: Dezvoltare în alte limbi |
Etimologie
Din franceză son.
Pronunție
- AFI: /son/
Substantiv
| Declinarea substantivului son | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | son | soni |
| Articulat | sonul | sonii |
| Genitiv-Dativ | sonului | sonilor |
| Vocativ | ' | ' |
- fenomen provocat de mișcarea vibratoare a unui mediu și perceput cu auzul; sunet.
Traduceri
Traduceri
(français)
Etimologie
Din franceză medie son, care provine din franceză veche son < latină populară sum, forma atonică pentru suus, suum („său”).
Pronunție
- AFI: /sɔ̃/
Adjectiv
| Declinarea adjectivului son | ||
| Singular | Plural | |
| Masculin | son | ses |
| Feminin | sa | ses |
- (pronume posesiv) său
- J'ai lu son livre.
- Elle a perdu son chapeau.
- J'aime son amie.
Cuvinte derivate
Omofone
Etimologie
Din franceză veche son, suen, suon < latină sonus („sunet”).
Substantiv
son m., sons pl.
Sinonime
Cuvinte derivate
cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Etimologie
Din latină secundus („secund”), probabil prin forma *seon din franceză veche. Înrudit cu catalană segó și occitană veche segon. Sensul provine din faptul că tărâțele rezultă dintr-o a doua cernere a făinii.
Este dublet al lui second.
Substantiv
son m., sons pl.
- (alim.) tărâță
- Ceci est du pain de son.