bruit

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză bruit.

Pronunție

  • AFI: /bru'it/


Substantiv


Declinarea substantivului
bruit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bruit '
Articulat ' '
Dativ-Genitiv ' '
Vocativ ' '
  1. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.

Sinonime


Traduceri

Referințe





franceză

(français)

Etimologie

Din bruire.

Pronunție

  • AFI: /bʁɥi/


Substantiv

bruit m., bruits pl.

  1. sunet, zgomot, vuiet
  2. rumoare
  3. zvon, vorbă
  4. bruit

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii