bruit
Etimologie
Din franceză bruit.
Pronunție
- AFI: /bruˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului bruit | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | bruit | invariabil |
| Articulat | bruitul | invariabil |
| Genitiv-Dativ | bruitului | invariabil |
| Vocativ | - | invariabil |
- (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.
Sinonime
Traduceri
Referințe
(français)
Etimologie
Din bruire.
Pronunție
- AFI: /bʁɥi/
Substantiv
bruit m., bruits pl.