Sari la conținut

bruit

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din franceză bruit.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
bruit
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ bruit invariabil
Articulat bruitul invariabil
Genitiv-Dativ bruitului invariabil
Vocativ - invariabil
  1. (cib.) acțiune parazită care se suprapune pe semnale, alternând sau diminuând cantitatea de informație transmisă.

Sinonime


Traduceri

Referințe





(français)

Etimologie

Din bruire.

Pronunție


Substantiv

bruit m., bruits pl.

  1. sunet, zgomot, vuiet
  2. rumoare
  3. zvon, vorbă
  4. bruit

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse

Expresii