sortilegiu

română

Etimologie

Din italiană sortilegio.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv

Declinarea substantivului sortilegiu
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	sortilegiu	sortilegii
Articulat	sortilegiul	sortilegiile
Genitiv-Dativ	sortilegiului	sortilegiilor
Vocativ	sortilegiule	sortilegiilor

1. (în superstiții) ansamblu de vrăji, farmece, profeții.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online