vrajă

română

Etimologie

Din slavă vraža, de la vrŭcati („a bâigui”).

Pronunție

• AFI: /ˈvra.ʒə/

Substantiv

Declinarea substantivului vrajă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	vrajă	vrăji
Articulat	vraja	vrăjile
Genitiv-Dativ	vrăjii	vrăjilor
Vocativ	vrajo	vrăjilor

1. (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta.

   A practica vrăjile.

2. descântec.
3. atmosferă de încântare, de farmec, de atracție.

Sinonime

• 1: descântec, farmec, magie, vrăjitorie, (livr.) taumaturgic, (pop.) descântătură, fapt, făcătură, făcut, fermecătorie, fermecătură, legământ, legătură, meșteșug, solomonie, (înv. și reg.) măiestrie, (reg.) băbărie, boboană, bolmoajă, boscoană, bosconitură, farmazonie, năprătitură, râvnă, râvnitură, solomonărie
• 3: farmec, desfătare

Cuvinte derivate

• vrăji
• vrăjit
• vrăjitor, vrăjitoare
• vrăjitorie

Locuțiuni

• (loc. adj.) (rar) În vrajă = care este vrăjit, care încântă.

Traduceri

procedeu căruia i se atribuie însușiri supranaturale

cehă: kouzlo (čeština) engleză: spell (English) esperanto: sorĉo (Esperanto) finlandeză: loitsu (suomi) franceză: charme (français) m., maléfice (français) germană: Zauberspruch (Deutsch) m. interlingua: incantamento (interlingua) maghiară: varázsige (magyar)

neerlandeză: toverspreuk (Nederlands) f. papamiento: bruheria (Papiamentu) portugheză: encanto (português) m., encantamento (português) m., feitiço (português) m. rusă: заклинание (zaklinánije) (русский) n. slovenă: urok (slovenščina) m. spaniolă: hechizo (español) m., encanto (español) m. suedeză: trollformel (svenska) c., besvärjelse (svenska) c. turcă: büyü (Türkçe), afsun (Türkçe), sihir (Türkçe)

Referințe

• DEX online