vrajă

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din slavă vraža, de la vrŭcati („a bâigui”).

Pronunție

  • AFI: /ˈvra.ʒə/


Substantiv


Declinarea substantivului
vrajă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ vrajă vrăji
Articulat vraja vrăjile
Genitiv-Dativ vrăjii vrăjilor
Vocativ vrajo vrăjilor
  1. (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor; mijloace magice întrebuințate pentru aceasta.
    A practica vrăjile.
  2. descântec.
  3. atmosferă de încântare, de farmec, de atracție.

Sinonime

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Referințe