farmec

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină pharmacum.

Pronunție

  • AFI: /'far.mek/


Substantiv


Declinarea substantivului
farmec
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ farmec farmece
Articulat farmecul farmecele
Dativ-Genitiv farmecului farmecelor
Vocativ farmecule farmecelor
  1. (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie.
  2. ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva.
    Farmecul pădurii.
  3. desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.

Cuvinte derivate

Locuțiuni


Traduceri

Anagrame

Referințe