farmec

română

Etimologie

Din latină pharmacum.

Pronunție

• AFI: /ˈfar.mek/

Substantiv

Declinarea substantivului farmec
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	farmec	farmece
Articulat	farmecul	farmecele
Genitiv-Dativ	farmecului	farmecelor
Vocativ	farmecule	farmecelor

1. (în basme și în superstiții) acțiunea de a vrăji și rezultatul ei; transformare miraculoasă a lucrurilor (în urma unor vrăji); mijloace magice întrebuințate pentru o asemenea transformare; vrajă, vrăjitorie.
2. ansamblu de calități (frumusețe, grație etc.) care încântă, atrage pe cineva.

   Farmecul pădurii.

3. desfătare, plăcere, încântare pe care o simte cineva în fața unui lucru fermecător.

Cuvinte derivate

• fermeca

Locuțiuni

• (loc.adv.) Ca prin farmec = într-un mod miraculos, pe neașteptate, dintr-o dată.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• frecam

Referințe

• DEX '98 via DEX online