spârcuire
română
Etimologie
Din spârcui.
Pronunție
- AFI: /spɨr.ku'i.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spârcuire | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spârcuire | spârcuiri |
| Articulat | spârcuirea | spârcuirile |
| Genitiv-Dativ | spârcuirii | spârcuirilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a spârcui și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri