spârcui

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din spârc + sufixul -ui.

Pronunție

  • AFI: /spɨr.ku'i/


Verb


Conjugarea verbului
spârcui
Infinitiv a spârcui
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spârcuiesc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spârcuiască
Participiu spârcuit
Conjugare IV
  1. (v.tranz.) (înv. și reg.) a rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți.
  2. (v.tranz.) a distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia.
  3. (v.refl.) a evacua fecalele în mici cantități (și des).

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe