spârcui

română

Din spârc + sufixul -ui.

Conjugarea verbului spârcui
Infinitiv	a spârcui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	spârcuiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să spârcuiască
Participiu	spârcuit
Conjugare	IV

(v.tranz.) (înv. și reg.) a rupe în bucăți; a sfâșia, a sfârtica, a ciopârți.
(v.tranz.) a distruge, a nimici; a pune pe fugă, a risipi, a împrăștia.
(v.refl.) a evacua fecalele în mici cantități (și des).