spăimântare
română
Etimologie
Din spăimânta.
Pronunție
- AFI: /spəj.mɨn'ta.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului spăimântare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spăimântare | spăimântări |
| Articulat | spăimântarea | spăimântările |
| Genitiv-Dativ | spăimântării | spăimântărilor |
| Vocativ | ' | ' |
- acțiunea de a spăimânta și rezultatul ei.
Traduceri
Traduceri