spăimânta

De la Wikționar, dicționarul liber
Sari la navigare Sari la căutare

română

Etimologie

Din latină *expavimentare.

Pronunție

  • AFI: /spəj.mɨn'ta/


Verb


Conjugarea verbului
(se) spăimânta
Infinitiv a (se) spăimânta
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(mă) spăimânt
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să (se) spăimânte
Participiu spăimântat
Conjugare I
  1. (v.refl. tranz.) (înv. și pop.) a (se) înspăimânta.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe