spurc
română
Etimologie
Din latină spurcus.
Pronunție
- AFI: /spurk/
Substantiv
| Declinarea substantivului spurc | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | spurc | spurcuri |
| Articulat | spurcul | spurcurile |
| Genitiv-Dativ | spurcului | spurcurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- materie rezultată din digestie; materii fecale; excrement.
Traduceri
Traduceri
Etimologie
Din spurca.
Verb
- forma de persoana a I-a singular la prezent pentru spurca.
- forma de persoana a I-a singular la conjunctiv prezent pentru spurca.