spurca

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din latină spurcare.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb


Conjugarea verbului
spurca
Infinitiv a spurca
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
spurc
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să spurce
Participiu spurcat
Conjugare I
  1. (v.tranz. și refl.) (pop.) a (se) murdări, a (se) mânji.
  2. (v.refl.) a-și evacua excrementele sau urina.
  3. (v.tranz.) (fig.) a pângări, a profana, a necinsti.
  4. (v.tranz.) (fig.) a înjura.
  5. (v.tranz.) a atinge o mâncare sau un vas de gătit de ceva murdar, scârbos sau oprit de biserică.
  6. (v.refl.) (în practicile religioase creștine) a mânca de dulce în timpul postului.
  7. (v.refl.) (fig.) a se deprinde la ceva rău (sau prea bun), la ceva care nu este îngăduit; a se dedulci.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe