spurcă

Vezi și : spurca

română

Etimologie

Din spurca.

Pronunție

• AFI: /ˈspur.kə/
• AFI: /spurˈkə/ (forma de perfect simplu)

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la prezent pentru spurca.
2. forma de persoana a III-a plural la prezent pentru spurca.
3. forma de persoana a III-a singular la perfect simplu pentru spurca.
4. forma de persoana a II-a singular la imperativ pentru spurca.