stârpitură

română

Etimologie

Din a stârpi + sufixul -tură.

Pronunție

• AFI: /stɨr.pi'tu.rə/

Substantiv

Declinarea substantivului stârpitură
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	stârpitură	stârpituri
Articulat	stârpitura	stârpiturile
Genitiv-Dativ	stârpiturii	stârpiturilor
Vocativ	stârpitură	stârpiturilor

1. ființă nedezvoltată, pipernicită, pocită; pocitură, stârpiciune; avorton.
2. (pop.) femeie stearpă; animal sterp.

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online