stăruitor

De la Wikționar, dicționarul liber
Jump to navigation Jump to search

română

Etimologie

Din a stărui + sufixul -tor.

Pronunție

  • AFI: /stə.ru.i'tor/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
stăruitor
Singular Plural
Masculin stăruitor stăruitori
Feminin stăruitoare stăruitoare
Neutru stăruitor stăruitoare
  1. (adesea adverbial) care stăruie, care insistă; insistent.
  2. perseverent; neclintit, ferm, tenace.


Traduceri

Referințe