stătuleț

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din stat + sufixul -uleț.

Pronunție

  • AFI: /stə.tu'leʦ/


Substantiv


Declinarea substantivului
stătuleț
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stătuleț stătulețe
Articulat stătulețul stătulețele
Genitiv-Dativ stătulețului stătulețelor
Vocativ stătulețule stătulețelor
  1. diminutiv al lui stat.


Traduceri

Referințe