Sari la conținut

stăvilire

De la Wikționar, dicționarul liber

Etimologie

Din stăvili.

Pronunție

  • AFI: /stə.vi'li.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
stăvilire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ stăvilire stăviliri
Articulat stăvilirea stăvilirile
Genitiv-Dativ stăvilirii stăvilirilor
Vocativ ' '
  1. acțiunea de a stăvili și rezultatul ei.


Traduceri